despre democrație

Există o situație în care decizia unei Curți Constituționale (sau a oricărui tribunal) poate fi ignorată (sau chiar combătută): atunci când decizia contravine drepturilor omului. Nu a fost situația acum. Dar a fost atunci când Curtea Constituțională a decis că drepturilor unor oameni pot fi supuse la vot. Respectiva decizia a C.C.R. contravine drepturilor omului și constituie un motiv suficient pentru o reformă totală a modului în care sunt aleși membrii C.C.R.

Nu ne putem aștepta la obiectivitate și la respectarea unor principii fundamentale din parte unei instituții ce a hotărât că democrația înseamnă dictatura majorității.

Despre autism

El:  Sunt autiști și au dansat așa frumos!

Eu: …da, bravo lor!

El:  nu îți dai seama? cum să nu auzi muzica dar să dansezi așa bine?

Eu: ăăăă…

El: extraordinar cum simt muzică fără să o audă!

Eu: da, extraordinar (încercând să nu râd).

 

Amuzant, nu? Partea proastă e că discuția de mai sus e reală.

Cam atât știu unii oameni despre autism.

 

Impușcând un om mort

Un om e mort. Tu apuci pistolul și îl împuști în cap. Ce spune asta despre tine? Ce fel de persoană ești?

Ei bine, asta au făcut astăzi deputații români.  Au votat pentru a se asigura că o parte din cetățeni nu vor putea cere dreptul la căsătorie. Că oricum exista Codul Civil ce se asigura că respectivii cetățeni nu au voie să se căsătorească nu a contat. Parlamentarii au dorit să împuște în cap un om deja mort. Ce spune asta despre deputați și ce spune asta despre susținătorii Coaliției pentru Familie?

USR a fost singurul partid în care majoritatea a ales să spună nu. Au existat și aici 6 voturi pentru pe lângă cele 15 împotriva și 3 abțineri. De  menționat că a existat și un PSD-ist ce a votat nu (Manole Petre Florin).

 

Rimel și săpun

O știre devenită banalitate:

http://www.hotnews.ro/stiri-ultima_ora-21639625-vaslui-alcoolemie-2-16-mie-pentru-elevul-14-ani-dus-spital-dupa-facut-rau-timpul-orelor-curs.htm

Nu pot să nu mă întreb: de ce a trebuit să i se facă rău? De ce nu au chemat profesorii ambulanța dar și protecția copilului încă dinainte de a i se face rău? La alcoolemie 2.16 la mie îmi vine greu să cred că nu era evident pentru toată lumea că respectivul copil era beat. Totuși, au așteptat până i s-a făcut rău.

Intre timp, țara îți face griji de copiii duși la proteste. Zău dacă nu aratăm ca o domnișoară care își cumpără rimel când nu are/nu folosește săpun.

de ce eu?

suntem toți vinovați pentru ilegalitățile pe care le lăsăm să treacă, pentru plagiatele pe care le ignorăm, pentru nesimțirile pe care le acceptăm, pentru oamenii pe care nu îi excretăm din sistemul bolnav în care trăim.

Oamenii extraordinari și oameni intraordinari

Oamenii extraordinari ne plac. Ei atrag pasiuni arzătoare, ei sunt centrul atenției, ei monopolizează orice conversație în care participă, atrag stima (uneori și invidia!) celor din jur, nasc pasiuni mistuitoare în persoanele de sex opus (sau de același sex, depinde de caz) și trăiesc cele mai frumoase povești. Viața unui astfel de personaj (pentru că da, aceste persoane devin personaje prin atracția exercitată de personalitatea lor) este o poveste demnă de a fi ascultată și reținută, difuzată și redifuzată, răspândită și chiar îmbunătățită prin mici ajustări (în funcție de povestitor dar și de auditoriu).

Acești oameni sunt creații ale mentalului colectiv. Sunt mai degrabă tipuri de personalități și nu personalități adevărate. Dar asta nu contează. Pasiunea din jurul lor e garantată.

Există și altfel de oameni. Eu îi numesc oameni intraordinari – termenul este compus doar pentru a arăta opoziția față de oamenii din prima categorie. Ei, însă, nu vor fi niciodată obiectul unor pasiuni, nu vor fi personaje iar viața lor nu va fi povestită în cercuri sociale. Nu vor avea parte de ons-uri și nici de 3some și nici nu vor avea persoane care să îi dorească în secret. Vor fi, poate, numiți “extraordinari” dar acest termen li se va aplica lor mai degrabă fie ca o consolare (“e un băiat extraordinar, cum de….”) fie ca pe o recunoaștere a unei sau unor competențe (“e extraordinar la….”,  “e un om extraordinar, a facut…”). În fotbal s-ar spune că ei sunt cei care cară pianul, nu cei care cântă la el. Sunt Țiriacii și Hăneștii.  Sunt fetele despre care spui “ești extraordinară dar nu ne potrivim” când adevărul e că tu visezi la vreo tipă gen Scarlett Johansson. Vor fi mereu niște falși extraordinari, cel mult. Niște muncitori, băieți și fete de treabă și atât. Oameni condamnați să nu strălucească. Wallflowers.

Există, bineînțeles, multe alte feluri de oameni. Că eu vorbesc doar de două tipuri e treaba mea :).