Preambul pentru cei care au început să se uite la tenis datorită Simonei:
Serena Williams e un colos mental. Nu este nici tehnic și nici măcar fizic cea mai bună jucătoare din WTA (este, întradevăr, printre cele mai puternice jucătoare din WTA dar forța în tenis vine din forța fizică brută dar mai ales din capacitatea de a lovi mingea în “cap”, de a o lovi de cât mai sus înspre cât mai jos. Ori pentru asta ai nevoie fie de o deplasare excelentă și de capacitatea de a sări pe loc pentru a lovi fiecare minge (nu prea vedem așa ceva, necesită o pregătire fizică nadaliană) ori de o înălțime cât mai mare. La 1,78 m Serena nu este înaltă (da, da, e mai înaltă decât Halep dar când o comparăm cu Șarapova – care are peste 1,90…) și nu are nici o deplasare ieșită din comun. Ceea ce are, în schimb, Serena, este capacitatea extraordinară de a lupta, mentalul și frica pe care o simt celelalte jucătoare atunci când o întâlnesc. Și aici trebuie o paranteză menită a descrie stilul de joc al Serenei: ea are momente când iese complet din joc, se “dereglează” cam la fiecare meci disputat. În acele momente, adversarele Serenei sunt împietrite de uimire: inițial nu le vină să creadă, nu acceptă faptul că legenda Serena face erori banale, oferă “cadouri”. Ulterior realizează că se află într-o situație extraordinară și că trebuie să profite de respectiva situație cât mai repede, fapt ce pune o presiune suplimentară pe adversarele Serenei. Care adversare știu și cum se termină, în cele mai multe cazuri povestea meciurilor Serenei: aceasta lovește năpraznic de câteva ori, începe să țipe și să ridice pumnul spre adversară și își ridică brusc tenisul până la un nivel la care puține jucătoare pot ajunge. Metamorfoza Serenei, dintr-o jucătoare cu lovituri de locul 100 într-o jucătoare (aproape) intangibilă, paralizează aproape orice adversară. Aici e cheia succesului Serenei, în incredibila ei capacitate mentală de a își ridica jocul exact atunci când adversarele încep să realizeze că Serenei este în deja clasica ei perioadă slabă.
Simona nu a câștigat meciul cu Serena Williams datorită evoluției slabe a Serenei ci pentru că atunci când Serena a declanșat ofensiva totală, atunci când a început să lovească în minge de parcă ar fi Nadal, Simona nu s-a pierdut cu firea, nu s-a speriat și a continuat “smart tenisul” care a adus-o aici. Tenisul jucat de Serena în setul doi a fost aproape de nivelul ei maxim. In setul doi, Serena a declanșat ofensiva, a început să lovească năpraznic și a trecut chiar și la țipetele ei infinit mai deranjante decât cele ale Mashei: dacă rusoaica țipă ca o domnișoară care a văzut un șobolan, Serena se întoarce cu fața spre adversară (uitați-vă la reluarea meciului cu Simona, chiar și când câștiga punctul cu spatele la Simona, Serena se întorcea spre Simona) strânge pumnul amenințător și țipa spre aceasta. Nu există o declarație de război mai clară și mai intimidantă. Din punctul meu de vedere, trece deseori de limita dintre exprimarea emoției și nesimțire. Dar asta e altă discuție.
Simona a câștigat pentru că atunci când Serena și-a ridicat nivelul jocului, Simona nu s-a pierdut cu firea (lucru incredibil de greu) și a dus nivelul tenisului ei și mai sus. E atât de simplu.
Bibliotecar in devenire 
Recent Comments